sălaș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SĂLÁȘ, sălașe, s. n. (
Pop.)
1. Adăpost unde cineva capătă temporar găzduire.
2. Construcție rudimentară făcută în câmp și folosită ca adăpost temporar pentru oameni și animale.
3. Locuință, casă. ♦ Staul, grajd. ♦ Culcuș.
4. Așezare omenească. ♦ Locuitorii acestei așezări.
5. Mică așezare de țigani (nomazi); grup de familii de țigani (nomazi) sub conducerea unui vătaf. [
Pl. și:
sălașuri] – Din
magh. szállás.