salariu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SALÁRIU, salarii, s. n. Sumă de bani pe care o primește o persoană pentru munca depusă într-o perioadă de timp (săptămână, lună); leafă
2. [
Var.: (
pop.)
salár s. n.] – Din
fr. salaire, lat. salarium.salariu (Dicționar de neologisme, 1986)SALÁRIU s.n. Retribuție pe care o primește regulat cineva pentru munca depusă (în mod permanent undeva); leafă. [Pron.
-riu, var.
salar s.n. / < fr.
salaire, după lat.
salarium].
salariu (Marele dicționar de neologisme, 2000)SALÁRIU s. n. retribuție pe care o primește regulat cineva pentru munca depusă; leafă. (< fr.
salaire, lat.
salarium)
salariu (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)SALÁRIU (‹
fr.;
lat. salarium „soldă dată soldaților pentru sare”)
s. n. Contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă, care cuprinde
s. de bază, îndemnizațiile, sporurile precum și alte adaosuri. ◊
S. de bază minim brut pe economie garantat în plată = nivelul minim al
s. brut, de obicei lunar, stabilit prin hotărâre a Guvernului, sub care angajatorul nu poate negocia și stabili salarii de bază prin contractul colectiv de muncă. ◊
S. brut = suma totală a
s. cuvenit pentru orele de muncă prestate. Cuprinde atât
s. net, cât și impozitul pe
s. individual, și a contribuțiilor conform legii (pentru fondul de șomaj). ◊
S. net = suma efectivă de bani încasată după scăderea din
s. brut a impozitului pe
s. individual și a contribuțiilor salariațiilor conform legii. ◊
S. real = cantitatea de mărfuri și servicii de consum care poate fi achiziționată, la un moment dat, cu salariul net.
salariu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)saláriu [
riu pron. riu]
s. n.,
art. saláriul; pl. salárii, art. saláriile (-ri-i-)salariu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)salariu n. plată pentru un lucru sau pentru un serviciu.
salariu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SALÁRIU, salarii, s. n. Contravaloarea muncii prestate de salariat în baza contractului individual de muncă, care cuprinde slariul de bază, indemnizațiile, sporurile și alte adaosuri; leafă
2. [Var.: (pop)
salár s. n.] — Din
fr. salaire, lat. salarium.salariŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)* saláriŭ n. și (ob.)
salár n., pl.
e (lat.
salarium, solda care se dădea soldaților p. sare, apoĭ „soldă” în general; fr.
salaire). Leafă, plată periodică p. serviciĭ.