sal (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SAL, saluri, s. n. (Rar) Plută mare, formată prin alăturarea mai multor plute mici. – Din
tc. sal.sal (Dicționaru limbii românești, 1939)sal n., pl.
urĭ (turc.
sal, ngr.
sáli, bg.
sal).
Siret. Plută mare compusă din altele maĭ micĭ.
sal (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sal (rar)
s. n.,
pl. sálurisal (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SAL, saluri, s. n. (Rar) Plută mare, formată prin alăturarea mai multor plute mici. — Din
tc. sal.sal (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SAL1NITÁTE s. f. Conținutul în săruri al unei ape sau al unui sol. — Din
fr. salinité.