sahan (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SAHÁN, sahane, s. n. (
Înv. și
reg.) Vas metalic de diverse forme sau dimensiuni, în care se servește sau se gătește mâncarea. – Din
tc. sahan.sahan (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)sahán, saháne, s.n.
1. (înv. și reg.) vas metalic de diverse forme și dimensiuni; în care se gătește, se încălzește ori se servește mâncarea.
2. (reg.) abajur.
sahan (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)sahán (saháne), s. n. – (
Mold.) Platou adînc, castron. –
Var. săhan. Tc. (
arab.)
sahan (Roesler 602; Șeineanu, II, 307; Lokotsch 1767; Ronzevalle 110),
cf. ngr. σαχάνι,
alb.,
bg.,
sb. sahan.sahan (Dicționaru limbii românești, 1939)sahán n., pl.
e (turc.
sahán [d. ar.
sahn], sahan de aramă; ngr.
saháni, alb. bg. sîrb.
sahán, pol.
sagan; ung.
szahány). Un fel de vas de bucătărie de mărimea uneĭ farfuriĭ făcut din aramă saŭ din cositor care nu se întrebuințează de cît la încălzit saŭ la copt ceva. – Și
zahan (Mold. nord).
sahan (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sahán (
înv.,
reg.)
s. n.,
pl. sahánesahan (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)sahan n. vas mare pentru plăcintării:
medelnicerii aduseră pe masă în sahane de argint OD. [Turc. SAHAN, castron de aramă].
sahan (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SAHÁN, sahane, s. n. (
înv. și
reg.) Vas metalic de diverse forme sau dimensiuni, în care se servește sau se gătește mâncarea. — Din
tc. sahan.