săgeta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SĂGETÁ, săgetez, vb. I.
1. Tranz. A lovi, a răni, a ucide cu săgeata. ♦
Intranz. A arunca săgeți cu arcul.
2. Tranz. Fig. A produce sau a simți o durere fizică vie, ascuțită. ♦ A provoca sau a simți o emoție puternică și bruscă. ♦ A se uita la cineva cu o privire ascuțită, pătrunzătoare; a străpunge cu privirea. ♦ A face aluzii sau observații ironice, răutăcioase la adresa cuiva.
3. Intranz. Fig. A se mișca repede (și în linie dreaptă), a trece ca o săgeată; a țâșni. ♦ A fulgera; a trăsni.
4. Tranz. Fig. (Despre un izvor de lumină) A împrăștia raze. –
Lat. sagittare.