saducheu - explicat in DEX

saducheu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SADUCHÉU, saduchei, s. m. (În antichitate) Adept al partidului marelui cler mozaic, reprezentând interesele marilor proprietari de pământ și ostil fariseilor. – Din lat. Sadducaei.

saducheu (Dicționar de neologisme, 1986)
SADUCHÉU s.m. Membru al unei secte religioase mozaice, ostilă fariseismului și favorabilă elenismului, care nega nemurirea sufletului și viața viitoare și disprețuia practicile religioase. [Var. saduceu. / < it. sadduceo].

saducheu (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SADUCHÉU s. m. membru al unei secte religioase mozaice, ostilă fariseismului și favorabilă elenismului, care nega nemurirea sufletului și viața viitoare și disprețuia practicile religioase. (< it. sadduceo, lat. sadducaei)

saducheu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
saduchéu s. m., art. saduchéul; pl. saduchéi, art. saduchéii

saducheu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
Saducheu a. și m. membru al unei secte judaice care nega nemurirea sufletului și învierea corpului: Saducheii și Fariseii.

saducheu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SADUCHÉU, saduchei, s. m. (în Antichitate) Adept al partidei religioase iudaice, constituită din aristocrația sacerdotală și infiltrată în politică și diplomație. — Din lat. Sadducaei.

saducheŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)
saduchéŭ m. (d. Sadoc saŭ Țadoc, numele uneĭ familiĭ saŭ al unuĭ elev al faĭmosuluĭ Antigone din Soco, care e considerat ca autoru secteĭ). Adept al uneĭ secte maĭ mici opuse fariseilor, favorabil Grecilor și Romanilor. Saducheiĭ eraŭ de ordinar bogați și nu credeaŭ în îngerĭ, în nemurirea sufletuluĭ și în ĭad saŭ raĭ.