saculă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SACÚLĂ, sacule, s. f. (
Anat.)
1. Unul dintre compartimentele urechii interne.
2. Formațiune saciformă de dimensiuni mici. [
Var.:
sacúl s. n.] – Din
fr. saccule.saculă (Dicționar de neologisme, 1986)SACÚLĂ s.f. (
Anat.) Formațiune saciformă de dimensiuni mici; rest de cavitate generală (celom) la unele artropode etc. ♦ Una dintre încăperile urechii interne. [Var.
sacul s.n. / < fr.
saccule, cf. lat.
sacculus – sac mic].
saculă (Marele dicționar de neologisme, 2000)SACÚLĂ s. f. 1. (anat.) formațiune saciformă de dimensiuni mici. ◊ rest de cavitate generală (celom) la unele artropode etc. 2. cavitate a urechii interne. (< fr.
saccule)
saculă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sacúlă s. f.,
g.-d. art. sacúlei; pl. sacúlesaculă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SACÚLĂ, sacule, s. f. (
Anat.)
1. Unul dintre compartimentele urechii interne.
2. Formațiune saciformă de dimensiuni mici. [
Var.:
sacúl s. n.] — Din
fr. saccule.