sacristie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SACRISTÍE, sacristii, s. f. Încăpere într-o biserică catolică sau clădire special ridicată lângă o biserică catolică, în care se păstrează obiectele de cult și veșmintele preoțești. – Din
fr. sacristie, lat. sacristia.sacristie (Dicționar de neologisme, 1986)SACRISTÍE s.f. Anexă a sanctuarului într-o biserică catolică unde se păstrează obiectele de cult. [Gen.
-iei. / < fr.
sacristie, cf. lat.
sacra – lucruri sfinte].
sacristie (Marele dicționar de neologisme, 2000)SACRISTÍE s. f. anexă a sanctuarului într-o biserică catolică, unde se păstrează obiectele și veșmintele de cult. (< lat.
sacristia, fr.
sacristie)
sacristie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sacristíe (sa-cris-) s. f.,
art. sacristía, g.-d. art. sacristíei; pl. sacristíi, art. sacristíilesacristie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)sacristie f. locul unde se țin odoarele bisericești.
sacristie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SACRISTÍE, sacristii, s. f. Clădire sau încăpere anexă a bisericilor catolice, în care se păstrează obiectele de cult și veșmintele preoțești. — Din
fr. sacristie, lat. sacristia.