sacrifica (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SACRIFICÁ, sacrífic, vb. I.
1. Tranz. și
refl. A renunța la ceva sau la cineva pe baza unor considerente care cer ca altceva sau altcineva să aibă întâietate. ♦
Refl. A se devota pentru cineva sau ceva până la jertfirea de sine.
2. Tranz. A ucide animale în scopuri științifice sau utilitare. ♦ (În antichitate) A jertfi ființe, după anumite ritualuri, ca prinos adus divinității. – Din
lat. sacrificare, fr. sacrifier.sacrifica (Dicționar de neologisme, 1986)SACRIFICÁ vb. I. tr. 1. (
Ant.) A jertfi, a aduce ca prinos divinității animale (sau chiar oameni).
2. A ucide un animal pentru anumite scopuri științifice sau pentru consumul public.
3. refl. A renunța la ceva sau la cineva în favoarea altcuiva sau pentru a obține ceva. ♦ A se jertfi; a se devota. [P.i.
sacrífic, 3,6
-că. / cf. it., lat.
sacrificare, fr.
sacrifier].
sacrifica (Marele dicționar de neologisme, 2000)SACRIFICÁ vb. I. tr. 1. (ant.) a jertfi, a aduce ca prinos divinității animale (sau chiar oameni). 2. a ucide un animal pentru scopuri științifice sau pentru consum. II. refl. a renunța la ceva sau la cineva. ◊ a se jertfi; a se devota. (< lat.
sacrificare, fr.
sacrifier)
sacrifica (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sacrificá (a ~) (sa-cri-) vb.,
ind. prez. 3
sacrífică; conj. prez. 3
să sacríficesacrificà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)sacrificà v. a (se) jertfi.
sacrifica (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SACRIFICÁ, sacrific, vb. I.
1. Tranz. și
refl. A renunța la cineva sau la ceva în favoarea altcuiva ori în numele unui scop. ♦
Refl. A se devota pentru cineva sau ceva până la jertfirea de sine.
2. Tranz. A ucide animale în scopuri științifice sau pentru consumul public. ♦ (în Antichitate) A jertfi animale (uneori oameni), după anumite ritualuri, ca prinos adus divinității. —
Din lat. sacrificare, fr. sacrifier.