sacrament (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SACRAMÉNT, sacramente, s. n. Nume dat în religia catolică fiecăreia dintre cele șapte taine bisericești. – Din
fr. sacrement, lat. sacramentum.sacrament (Dicționar de neologisme, 1986)SACRAMÉNT s.n. Taină bisericească; (
spec.) împărtășania la catolici. [Pl.
-te, -turi. / < lat.
sacramentum <
sacrare – a sfinți, cf. it.
sacramento, fr.
sacrament].
sacrament (Marele dicționar de neologisme, 2000)SACRAMÉNT s. n. (la catolici) taină bisericească. (< lat.
sacramentum, germ.
Sakrament, fr.
sacrement)
sacrament (Dicționaru limbii românești, 1939)* sacramént n., pl.
e (lat.
sacramentum). Taĭnă bisericească, mister.
sacrament (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sacramént (sa-cra-) s. n.,
pl. sacraméntesacrament (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)sacrament n. taină bisericească și în special sfânta grijanie.
sacrament (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SACRAMÉNT, sacramente, s. n. Nume dat în religia catolică fiecăreia dintre cele șapte taine bisericești. — Din
fr. sacrement, lat.
sacramentum.