sacral (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SACRÁL1, -Ă, sacrali, -e, adj. (
Anat.) Care ține de sacrum, privitor la sacrum; sacrat
1. – Din
germ. sakral.sacral (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SACRÁL2, -Ă, sacrali, -e, adj. (
Livr.) Sacru
1. – Din
fr. sacral.sacral (Dicționar de neologisme, 1986)SACRÁL, -Ă adj. Referitor la sacrum; de (sau la) sacrum. [Cf. germ.
sakral].
sacral (Marele dicționar de neologisme, 2000)SACRÁL1, -Ă adj. referitor la sacrum. (< germ.
sakral)
sacral (Marele dicționar de neologisme, 2000)SACRÁL2, -Ă adj. care îmbracă un caracter sacru; sacrat
1. (< fr.
sacral)
sacral (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sacrál (privitor la sacrum, sacru)
(sa-cral) adj. m.,
pl. sacráli; f. sacrálă, pl. sacrálesacral (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SACRÁL1, -Ă, sacrali, -e, adj. (
Anat.) Care ține de sacrum, privitor la sacrum; sacrat
1. — Din
germ. sakral.sacral (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SACRÁL2, -Ă, sacrali, -e, adj. Sacru
1. — Din
fr. sacral.