sacou (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SACÓU, sacouri, s. n. Haină bărbătească (mai lejeră). – Din
germ. Sakko.sacou (Dicționar de neologisme, 1986)SACÓU s.n. Veston, haină bărbătească. [< germ.
Sakko].
sacou (Marele dicționar de neologisme, 2000)SACÓU s. n. veston, haină bărbătească (mai largă). (< germ.
Sakko)
sacou (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sacóu s. n.,
art. sacóul; pl. sacóurisacou (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)sacou n. gheroc fără despărțituri în spate.
sacou (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SACÓU, sacouri, s. n. Haină (bărbătească) mai lejeră. — Din
germ. Sakko.sacoŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)* sacóŭ n., pl.
urĭ (pe cale fr., d. it.
sacco, un fel de stofă groasă de lînă;
vestito de sacco, îmbrăcat în stofa asta).
Barb. Surtuc, haĭnă bărbătească orășenească scurtă care se poartă peste cămașă saŭ peste vestă.