sacnàsiu - explicat in DEX

sacnasiu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SACNASÍU, sacnasie, s. n. (Turcism înv.) Încăpere mică la catul de sus al caselor domnești și boierești, ieșită în afară din fațada clădirii și închisă cu geamlâc sau cu obloane. ♦ Cameră mică de așteptare în casele boierești. – Din tc. șahnișin.

sacnasiu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
sacnasíu (înv.) s. n., art. sacnasíul; pl. sacnasíe

sacnasiu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SACNASÍU, sacnasie, s. n. (înv.) încăpere mică la catul de sus al fațadei caselor domnești și boierești, ieșit în afară și închis cu geamlâc sau cu obloane. ♦ Cameră mică de așteptare în casele boierești. — Din tc. șahnișin.

sacnàsiu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
sacnàsiu n. od. balcon scos la uliță, garnisit cu geamuri și jaluzele (la o casă domnească sau boierească), servind de ședere cocoanelor cari puteau astfel privi în stradă fără a fi văzute: în odaia cu sacnasiu unde se adunau la lucru toate femeile Doamnei OD. [Turc. SAKNISIN (din ȘAH, rege, și NIȘIN, care șade), lit. ședere domnească].

sacnasiŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)
sacnasíŭ n., pl. e și urĭ (ngr. sahnisini, d. turc. șah-nișin, pop. șanișin, d. pers. šah-nišin, balcon acoperit, d. šah, șah, rege, și nišin, șezĭ [imperativ], d. nišesten, a ședea, adică „ședere regală”). Vechĭ. Balcon acoperit spre stradă de unde cucoanele puteaŭ privi fără să fie văzute. – Și sagnasiŭ, signasiŭ și sahnisiŭ. – Și săhniș, pl. urĭ.