sâcâi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SÂCÂÍ, sâcâi, vb. IV.
1. Tranz. A nu lăsa pe cineva în pace, a-l necăji întruna; a bate la cap, a enerva, a agasa; a cicăli.
2. Refl. (Rar) A se mișca mereu încoace și încolo; a se fâțâi. –
Sâc +
suf. -âi.