sabrer (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SABRÉR, sabreri, s. m. Scrimer specializat în probele de sabie. – Din
fr. sabreur.sabrer (Dicționar de neologisme, 1986)SABRÉR s.m. 1. Luptător cu sabia.
2. (
Franțuzism) Militar brutal și incult. [< fr.
sabreur].
sabrer (Marele dicționar de neologisme, 2000)SABRÉR s. m. 1. luptător cu sabia. ◊ scrimer specializat în probele de sabie. 2. militar brutal și incult. (< fr.
sabreur)
sabrer (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sabrér (sa-brer) s. m.,
pl. sabrérisabrer (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SABRÉR, sabreri, s. m. Scrimer specializat în probele de sabie. — Din
fr. sabreur.