sabotare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SABOTÁRE, sabotări, s. f. Acțiunea de
a sabota și rezultatul ei. –
V. sabota.sabotare (Dicționar de neologisme, 1986)SABOTÁRE s.f. Acțiunea de a sabota și rezultatul ei; sabotaj. [<
sabota].
sabotare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sabotáre s. f.,
g.-d. art. sabotắrii; pl. sabotắrisabotare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SABOTÁRE, sabotări, s. f. Acțiunea de
a sabota, și rezultatul ei. —
V. sabota.