sabotaj - explicat in DEX

sabotaj (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SABOTÁJ, sabotaje, s. n. Acțiune având ca scop împiedicarea bunului mers al unei activități, în special frânarea desfășurarii normale a unui proces de producție. – Din fr. sabotage.

sabotaj (Dicționar de neologisme, 1986)
SABOTÁJ s.n. Distrugere, stricare conștientă a unui lucru, a unei mașini etc. pentru a zădărnici o acțiune, un proces etc.; împiedicarea, frânarea intenționată a realizării unui lucru, a unei acțiuni. [< fr. sabotage].

sabotaj (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SABOTÁJ s. n. distrugere, stricare conștientă a unui lucru, a unei mașini etc., pentru a zădărnici o acțiune, un proces etc. (< fr. sabotage)

sabotaj (Dicționaru limbii românești, 1939)
* sabotáj n., pl. e (fr. sabotaje). Acțiunea de a sabota.

sabotaj (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
sabotáj s. n., pl. sabotáje

sabotaj (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
sabotaj n. apucătură necinstită a lucrătorilor cari intențional deteriorează materialul stăpânului lor.

sabotaj (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SABOTÁJ, sabotaje, s. n. Acțiune având ca scop împiedicarea bunului mers al unei activități, în special frânarea desfășurării normale a unui proces de producție. — Din fr. sabotage.