sabota - explicat in DEX

sabota (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SABOTÁ, sabotez, vb. I. Tranz. A împiedica (prin uneltiri) bunul mers al unei acțiuni; spec. a frâna intenționat desfășurarea normală a unui proces de producție. – Din fr. saboter.

sabota (Dicționar de neologisme, 1986)
SABOTÁ vb. I. tr. 1. A împiedica, a submina, a frâna în ascuns realizarea unui lucru, a unei acțiuni; a împiedica intenționat buna desfășurare a unei activități, a procesului de producție. 2. A ciopli, a cresta oblic traversele de cale ferată pentru fixarea șinelor. [< fr. saboter].

sabota (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SABOTÁ vb. tr. 1. a împiedica, a submina, a frâna intenționat buna desfășurare a unei activități, a procesului de producție. 2. a ciopli, a cresta traversele de cale ferată pentru fixarea șinelor. (< fr. saboter)

sabota (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
sabotá (a ~) vb., ind. prez. 3 saboteáză

sabotà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
sabotà v. a strica sau distruge cu tot dinadinsul materialul încredințat lucrătorilor.

sabota (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SABOTÁ, sabotez, vb. I. Tranz. A împiedica (prin uneltiri) bunul mers al unei acțiuni; spec. a frâna intenționat desfășurarea normală a unui proces de producție. — Din fr. saboter.