sablat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SABLÁT, -Ă, sablați, -te, adj. (Despre suprafața unor piese metalice) Curățat, netezit prin sablare. –
V. sabla.sablat (Dicționar de neologisme, 1986)SABLÁT s.n. Sablare. ◊
Mașină de sablat = mașină cu care se face operația de sablare; sableză.[<
sabla].
sablat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SABLÁT, -Ă, sablați, -te, adj. (Despre suprafața unor piese metalice) Curățat, netezit prin sablare. —
V. sabla.