sabaș (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)sábaș1,
sabáșe, s.n. (reg.) bacșiș.
sabaș (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)sabáș2,
sabáșe, s.n. (înv.) ziua de sâmbătă la mozaici; sabat.
sabaș (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)sabáș (-șe), s. n. – (
Mold.) Bacșiș..
Tc. sabaș (Tiktin).
sabaș (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))SÁBAȘ s. n. (
Înv.) Ban dat ca bacșiș. [
Var.:
sábuș s. n.]
sabaș (Dicționaru limbii românești, 1939)1) sabáș n., pl. inuz
e saŭ
urĭ (ung.
szabás, tăĭetură, formă).
Vest. Est. Formă, tip, chip, trăsăturĭ ale fețeĭ:
așa-ĭ sabașu luĭ.sabaș (Dicționaru limbii românești, 1939)2) sábaș (orĭ -
áș ?) n., pl.
e (turc.
sabaș. Tkt.).
Sev. Nunta 295. Bacșiș. – În Șez., 8, 87,
sábuș.