sașeu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SAȘÉU, sașeuri, s. n. Pungă mică de pânză în care se păstrează batiste, ciorapi etc. sau în care se pun, în dulap, flori plăcut mirositoare pentru a parfuma rufele. – Din
fr. sachet.sașeu (Marele dicționar de neologisme, 2000)SAȘÉU s. n. pungă mică din material textil pentru păstrat batiste, ciorapi etc. (< fr.
sachet)
sașeu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sașéu (rar)
s. n.,
art. sașéul; pl. sașéurisașeu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SAȘÉU, sașeuri, s. n. (Rar) Pungă mică de pânză în care se păstrează batiste, ciorapi etc. sau în care se pun, în dulap, flori plăcut mirositoare pentru a parfuma rufele. — Din
fr. sachet.