saŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)saŭ conj. (lat.
sĕu, ca
ĭaŭ, din
lĕvo). Orĭ așa, orĭ așa:
te poțĭ duce cu căruța saŭ cu trenu; „zăpadă” saŭ „omăt” e totuna; trebuĭe saŭ să mă duc eŭ, saŭ să-ĭ scriŭ.sau (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)s-au pr. +
vb. aux. (s-au dus)sau (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)sáu conj. – Ori.
Lat. sĕu. Fonetismul nu este clar. Poate s-ar putea explica pornind de la
sῑve, care nu este o
var. a lui
sĕu, și al cărui rezultat, *
seaue, l-ar fi redus pe
ea ›
a, cf. lĕvo ›
iau. Cf. Meyer-Lübke,
Rom. Gr., III; Cihac, I, 233; Scriban. De la
sĕu cu
aut, după Pușcariu 1533, Tiktin și Candrea.
sau (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)sau conj. indică:
1. o alternativă;
viu sau mort; 2. altminterea, în alți termeni:
doi napoleoni sau 40 de franci. [Cf. lat. SEU].
sau (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SAU conj. 1. (Cu funcție disjunctivă) Ori, fie:
a) (Leagă noțiuni sau propoziții care se exclud ca opuse sau contradictorii)
Plânge sau râde? (Al doilea membru al disjuncției este o negație)
Sunt sau nu sunt? b) (Leagă noțiuni sau propoziții care se exclud ca alternative)
Doriți cafea sau ceai? ♦ (Corelativ, indică necesitatea de a alege între două alternative)
Sau luni, sau miercuri. ◊ (În enumerări, precedând fiecare element al enumerării sau numai pe ultimul)
Pentru a da la rindea se întrebuințează sau rindeaua sau cioplitorul sau gealăul. 2. (Cu funcție explicativă) Adică, cu alte cuvinte.
Adunarea, sau soborul întregii țări. 3. (Cu funcție copulativă) Precum, și.
Nisipul se găsește pe fundul râurilor, lacurilor sau mărilor. 4. (În propoziții interogative, cu funcție conclusivă, atenuată de o nuanță de îndoială) Nu cumva? oare? poate?
De ce nu scrii? Sau n-ai timp? –
Să +
au1.sau (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SAU conj. 1. (Cu funcție disjunctivă) Ori, fie:
a) (Leagă noțiuni sau propoziții care se exclud ca opuse sau contradictorii)
Plânge sau râde? (Al doilea membru al disjuncției este o negație)
Sunt sau nu sunt? b) (Leagă noțiuni sau propoziții care se exclud ca alternative)
Doriți cafea sau ceai? ♦ (Corelativ, indică necesitatea de a alege între două alternative)
Sau luni, sau miercuri. ◊ (în enumerări, precedând fiecare element al enumerării sau numai pe ultimul)
Pentru a da la rindea se întrebuințează sau rindeaua sau cioplitorul sau gealăul. 2. (Cu funcție explicativă) Adică, cu alte cuvinte.
Adunarea, sau soborul întregii țări. 3. (Cu funcție copulativă) Precum, și.
Nisipul se găsește pe fundul râurilor, lacurilor sau mărilor. 4. (în propoziții interogative, cu funcție concluzivă, atenuată de o nuanță de îndoială) Nu cumva? oare? poate?
De ce nu scrii? Sau n-ai timp? –
Să +
au1.