sătean (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SĂTEÁN, săteni, s. m. Persoană care locuiește într-un sat (și are îndeletniciri legate de mediul rural); țăran. –
Sat +
suf. -ean.sătean (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)săteán s. n.,
pl. săténisătean (Dicționaru limbii românești, 1939)săteán, -că s., pl.
enĭ, ence (d.
sat). Locuitor de sat. V.
țăran.sătean (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)sătean m. locuitor de sat.
sătean (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SĂTEÁN, săteni, s. m. Persoană care locuiește intr-un sat (și are îndeletniciri legate de mediul rural); țăran. —
Sat +
suf. -
ean.