sărdac - explicat in DEX

sărdac (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SĂRDÁC, sărdace, s. n. (Reg.) Suman scurt până la brâu. – Din ucr. sardak, serdak.

sărdac (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
sărdác (sărdáce), s. n. – (Mold.) Surtuc. Rut., pol. serdak (Tiktin).

sărdac (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
sărdác (reg.) s. n., pl. sărdáce

sărdac (Dicționaru limbii românești, 1939)
sărdác n., pl. e (rut. pol. serdak, peptar, d. serce, din *serdce, inimă, pept). Nord. Surtuc țărănesc.

sărdac (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
sărdac n. Mold. un fel de surtuc scurt: sumane mari, genunchere și sărdace CR. [Rut. SERDAK, pieptar (din SERDO, piept)].

sărdac (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SĂRDÁC, sărdace, s. n. (Reg.) Suman scurt până la brâu. — Din ucr. sardak, serdak.