sărar - explicat in DEX

sărar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SĂRÁR, (1) sărare, s. n., (2) sărari, s. m. 1. S. n. (Rar) Vas mic de pământ în care se păstrează sarea. ♦ (Reg.) Solniță. 2. S. m. (În trecut) Negustor ambulant de sare. – Sare + suf. -ar.

sărar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
sărár¹ (persoană) (înv.) s. m., pl. sărári

sărar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
sărár² (obiect) (rar) s. n., pl. săráre

sărar (Dicționaru limbii românești, 1939)
sărár m. Vechĭ. Negustor de sare. V. ceangăŭ.

sărar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SĂRÁR, (1) sărare, s. n., (2) sărari, s. m. 1. S. n. (Rar) Vas mic de pământ în care se păstrează sarea. ♦ (Reg.) Solniță. 2. S. m. (în trecut) Negustor ambulant de sare. — Sare + suf. -ar.