sărător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SĂRĂTÓR, -OÁRE, sărători, -oare s. m. și
f. Persoană care sărează alimentele într-o fabrică de conserve. –
Sărat +
suf. -ător.sărător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sărătór s. m.,
pl. sărătórisărător (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SĂRĂTÓR, -OÁRE, sărători, -oare, s. m. și
f. Persoană care sărează alimentele într-o fabrică de conserve. —
Săra +
suf. -
ător.