sărăntoc - explicat in DEX

sărăntoc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SĂRĂNTÓC, -OÁCĂ, sărăntoci, -oace s. m. și f. (Adesea peior.) Om sărac (1). – Cf. sl. sirotŭkŭ.

sărăntoc (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
sărăntóc, sărăntoácă, s.m. și f. (pop.; de obicei deprec.) 1. om foarte sărac. 2. cerșetor.

sărăntoc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
sărăntóc s. m., pl. sărăntóci

sărăntoc (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SĂRĂNTÓC, -OÁCĂ, sărăntoci, -oace, s. m. și f. (Adesea peior.) Om sărac (1). — Cf. sl. sirotŭkŭ.