sărăcustă (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)sărăcústă s.f. (înv. și reg.)
1. rugăciune, sărindar; slujbă de pomenire a morților făcută în sâmbetele postului Paștilor.
2. interval de 40 de zile.
3. (la pl., în forma:
sorocouste) alimente care se duc la biserică, pentru a fi sfințite și date de pomană, la sfântul Toader.
4. (la pl.) popasurile în care se citesc evangheliile, pe drumul de la casa mortului până la groapă.
5. praznic, ospăț la înmormântare.
sărăcustă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)sărăcústă (sărăcúste), s. f. –
1. (Înv.) Interval de 40 de zile. –
2. Slujba morților, care se oficiază la 40 de zile de la moarte.
Ngr. σαραϰοστή, din
gr. τεσσαραϰοστή „păresimi” (Cihac, II, 684; Murnu 49).
sărăcustă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))SĂRĂCÚSTĂ, sărăcuste, s. f. (
Reg.) Sărindar. – Slav (
v. sl. sarakusti <
gr.).
sărăcustă (Dicționaru limbii românești, 1939)sărăcústă f., pl.
e (vsl.
sarakusti, sorukustiĭa, d. mgr.
sarakosti [vgr.
tessarakosté], a patru-zecea,
saránta, patru-zeci; rus.
sorokústie, -
kust, rut.
sorokustv, sărăcustă. V.
sărindar).
Vechĭ. Timp de 40 de zile. Slujba pomeniriĭ morților timp de 40 de zile. Trans. Buc. Pomenirea morților în Sîmbetele postuluĭ mare (păresimĭ).
Trans. (Făgăraș). Ospăț funerar.
Mold. (Nț.). Baniĭ dațĭ preutuluĭ p. un sărindar (La Cr.
saracustă). V.
parastas.sărăcustă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)sărăcustă f. Tr. sărindar. [Slav. SARAKUSTI (din gr. bizantin SARAKOSTÉ, a patruzecea (zi după răposare)].