sărăcime - explicat in DEX

sărăcime (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SĂRĂCÍME s. f. Totalitatea oamenilor săraci (1); mulțime de oameni săraci. – Sărac + suf. -ime.

sărăcime (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
sărăcíme s. f., g.-d. art. sărăcímii

sărăcime (Dicționaru limbii românești, 1939)
sărăcíme f. (d. sărac). Muțimea săracilor: holera seceră maĭ ales sărăcimea.

sărăcime (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
sărăcime f. toți săracii.

sărăcime (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SĂRĂCÍME s. f. Totalitatea oamenilor săraci (1); mulțime de oameni săraci. — Sărac + suf. -ime.