sărăcilă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SĂRĂCÍLĂ s. m. 1. (
Pop. și
fam.) Om sărac (
1).
2. (
Fam.) Vânt cald și uscat care suflă vara (în Dobrogea). –
Sărac +
suf. -ilă.sărăcilă (Dicționar de argou al limbii române, 2007)sărăcilă s. m. (pop.) om sărac
sărăcilă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!sărăcílă (
pop.,
fam.)
s. m. și
f.,
g.-d. lui sărăcílă; pl. sărăcílăsărăcilă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SĂRĂCÍLĂ, sărăcilă, s. m. 1. (
Pop. și
fam.) Om sărac (
1).
2. (
Fam.) Vânt cald și uscat care suflă vara (în Dobrogea). —
Sărac +
suf. -
ilă.