sărăcie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SĂRĂCÍE, sărăcii, s. f. 1. Lipsa mijloacelor materiale necesare existenței; starea, viața celui sărac (
1). ◊
Expr. Sărăcie lucie (sau
cu luciu, neagră) = sărăcie mare, totală.
A-și vedea de sărăcie = a-și vedea de treabă, a nu se amesteca în afacerile altuia.
2. Starea unui loc sărac, neproductiv.
3. Aspect sărăcăcios.
4. Cantitate mică, nesatisfăcătoare (din ceva); lipsă.
5. (
Fam.) Epitet depreciativ sau injurios dat unui lucru sau unei persoane fără valoare. –
Sărac +
suf. -ie.sărăcie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sărăcíe s. f.,
art. sărăcía, g.-d. art. sărăcíei; (lucruri fără valoare)
pl. sărăcíi, art. sărăcíilesărăcie (Dicționaru limbii românești, 1939)sărăcíe f.(d.
sărac). Starea celuĭ sărac:
a trăĭ în sărăcie. V.
lipsă, carență, deficiență, indigență, penurie, mizerie, nevoĭe, ananghie.sărăcie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)sărăcie f. starea celui sărac.
sărăcie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SĂRĂCÍE, (
5)
sărăcii, s. f. 1. Lipsa mijloacelor materiale necesare existenței; starea, viața celui sărac (
1). ◊
Expr. Sărăcie lucie (sau
cu luciu, neagră) = sărăcie mare, totală.
A-și vedea de sărăcie = a-și vedea de treabă, a nu se amesteca în afacerile altuia.
2. Starea unui loc sărac, neproductiv.
3. Aspect sărăcăcios.
4. Cantitate mică, nesatisfăcătoare (din ceva); lipsă.
5. (
Fam.) Epitet depreciativ sau injurios dat unui lucru sau unei ființe fără valoare. —
Sărac +
suf. -
ie.