sărăcan - explicat in DEX

sărăcan (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SĂRĂCÁN, -Ă, sărăcani, -e, s. m. și f. (Pop.) 1. S. m. și f. Om sărac (1), nevoiaș. 2. (Exprimă compătimire față de cineva sau ceva) Biet, sărman, nenorocit, sărac (7). [Var.: săracán, -ă, sireicán, -ă s. m. și f., aracán, iracán, îracán s. m.] – Sărac + suf. -an. Cf. săraca-mi [de mine].

sărăcan (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
sărăcán (pop.) adj. m., s. m., pl. sărăcáni; f. sărăcánă, pl. sărăcáne

sărăcan (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SĂRĂCÁN, -Ă, sărăcani, -e, s. m. și f. (Pop.) 1. S. m. și f. Om sărac (1), nevoiaș. 2. (Exprimă compătimire față de cineva sau ceva) Biet, sărman, nenorocit, sărac (7). [Var.: săracán, -ă, sireicán, -ă s. m. și f., aracán, iracán, îracán s. m.] – Sărac + suf. -an. Cf. săraca-mi [de mine].