sărăci (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SĂRĂCÍ, sărăcésc, vb. IV.
1. Intranz. și
tranz. A ajunge sau a face pe cineva să ajungă sărac (
1), a-și pierde sau a face pe cineva să-și piardă avutul.
2. Tranz. și
intranz. A face sau a deveni neroditor.
3. Tranz. A lua (cuiva) ceva, a lipsi (pe cineva) de un bun material.
4. Intranz. și
tranz. A (se) împuțina.
5. Tranz. (
Reg.) A compătimi. – Din
sărac.sărăci (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sărăcí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. sărăcésc, imperf. 3
sg. sărăceá; conj. prez. 3
să sărăceáscăsărăci (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SĂRĂCÍ, sărăcesc, vb. IV.
1. Intranz. și
tranz. A ajunge sau a face pe cineva să ajungă sărac (
1), a-și pierde sau a face pe cineva să-și piardă avutul.
2. Tranz. și
intranz. A face sau a deveni neroditor.
3. Tranz. A lua (cuiva) ceva, a lipsi (pe cineva) de un bun material.
4. Intranz. și
tranz. A (se) împuțina.
5. Tranz. (
Reg.) A compătimi. — Din
sărac.sărăcì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)sărăcì v.
1. a aduce la sărăcie:
el țara a sărăcit; 2. a ajunge sărac:
toată familia a sărăcit; 3. a ajunge orfan:
copiii se sărăcesc, femeile vădănesc POP.