sărățea(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) SĂRĂȚEÁ,sărățele, s. f. (Fam.) Saleu. – Sărat + suf. -ea.
sărățea(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) *sărățeá (fam.) s. f., g.-d. art. sărățélei; pl. sărățéle, art. sărățélele
sărățea(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) SĂRĂȚEÁ,sărățele, s. f. (Fam.) Saleu. — Sărat + suf. -ea.