săpunit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SĂPUNÍT1 s. n. Săpunire. –
V. săpuni.săpunit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SĂPUNÍT2, -Ă, săpuniți, -te, adj. Frecat cu săpun, acoperit cu clăbuci de săpun. –
V. săpuni.săpunit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)săpunít s. n.săpunit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SĂPUNÍT1 s. n. Săpunire. —
V. săpuni.săpunit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SĂPUNÍT2, -Ă, săpuniți, -te, adj. Frecat cu săpun, acoperit cu clăbuci de săpun. —
V. săpuni.