săpuneală - explicat in DEX

săpuneală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SĂPUNEÁLĂ, săpuneli, s. f. 1. Acțiunea de a (se) săpuni; săpunit¹. ♦ Fig. (Fam.) Mustrare, dojană; ocară. ◊ Loc. vb. A trage (cuiva) o săpuneală = a dojeni, a critica (aspru) pe cineva. 2. Spumă de săpun; clăbuci. – Săpuni + suf. -eală.

săpuneală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
săpuneálă s. f., g.-d. art. săpunélii; pl. săpunéli

săpuneală (Dicționaru limbii românești, 1939)
săpuneálă f., pl. e. Acțiunea de a săpuni. Fig. Iron. Frecuș, perdaf, ocară, țeapănă: ĭ-a tras o săpuneală.

săpuneală (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
săpuneală f. fam. fig. frecuș.

săpuneală (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SĂPUNEÁLĂ, săpuneli, s. f. 1. Acțiunea de a (se) săpuni, săpunit¹. ♦ Fig. (Fam.) Mustrare, dojană; ocară. ◊ Loc. vb. A trage (cuiva) o săpuneală = a dojeni, a critica (aspru) pe cineva. 2. Spumă de săpun; clăbuci. — Săpuni + suf. -eală.