săpătură - explicat in DEX

săpătură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SĂPĂTÚRĂ, săpături, s. f. 1. Săpat. ♦ Spec. (La pl.) Lucrări de excavare a pământului; (în special) lucrări arheologice. 2. (Concr.) Groapă, adâncitură făcută în pământ cu sapa¹ sau cu alte unelte ori mașini de săpat. – Săpa + suf. -ătură.

săpătură (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
săpătură, săpături s. f. verificare; investigație.

săpătură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
săpătúră s. f., g.-d. art. săpătúrii; pl. săpătúri

săpătură (Dicționaru limbii românești, 1939)
săpătúră f., pl. ĭ. Rezultatu săpăriĭ: săpătură adîncă în vie. Excavațiune, șanț lung și lat p. a face un drum neted (debleŭ): șosea, calea ferată în săpătură. Litere saŭ alte semne gravate: săpăturile de pe un monument.

săpătură (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
săpătură f. 1. acțiunea și efectul lucrării cu sapa: săpătura viei, porumbului; 2. excavațiune, șanț; 3. scormonire în pământ spre a căuta ceva; 4. gravură, sculptură: săpăturile depe templu.

săpătură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SĂPĂTÚRĂ, săpături, s. f. 1. Săpat. ♦ Spec. (La pl.) Lucrări de excavare a pământului; (în special) lucrări arheologice. 2. (Concr.) Groapă, adâncitură făcută în pământ cu sapa¹ sau cu alte unelte ori mașini de săpat. — Săpa + suf. -ătură.