săpălugă(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) SĂPĂLÚGĂ,săpălugi, s. f. (Rar) Săpăligă. – Sapă1 + suf. -ălugă.
săpălugă(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) săpălúgă (rar) s. f., g.-d. art. săpălúgii; pl. săpălúgi
săpălugă(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) SĂPĂLÚGĂ,săpălugi, s. f. (Rar) Săpăligă. — Sapă1 + suf. -ălugă.