săpăligă - explicat in DEX

săpăligă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SĂPĂLÍGĂ, săpăligi, s. f. Sapă¹ mică, cu lama îngustă, având adesea doi sau trei colți la partea opusă tăișului, folosită mai ales în lucrări de legumicultură; săpălugă. [Pl. și: săpălige] – Sapă¹ + suf. -ăligă.

săpăligă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
săpălígă s. f., g.-d. art. săpălígii; pl. săpălígi

săpăligă (Dicționaru limbii românești, 1939)
săpălígă, săpălúgă și săpălúcă f., pl. ĭ (d. sapă cu sufixu -ligă ca'n mămă-ligă, țăp-ligă, vroti-lică). Sapă mică cu botu ca o lopățică și cu doĭ colțĭ lungĭ în partea opusă. – Și calistire și chircă. V. hîrleț.

săpăligă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
săpăligă f. sapă lunguiață: cu săpăliga de aur săpatu-te-am ISP.

săpăligă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SĂPĂLÍGĂ, săpăligi, s. f. Sapă¹ mică, cu lama îngustă, având adesea doi sau trei colți la partea opusă tăișului, folosită mai ales în lucrări de legumicultura; săpălugă. [Pl. și: săpălige] — Sapă¹ + suf. -ăligă.