săniuță - explicat in DEX

săniuță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SĂNIÚȚĂ, săniuțe, s. f. 1. Diminutiv al lui sanie. 2. Sanie mică cu care se dau copiii pe săniuș sau se trag pe zăpadă. [Pr.: -ni-u-] – Sanie + suf. -uță.

săniuță (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
săniuță s. f. sg. vodcă indigenă de calitate inferioară.

săniuță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
săniúță (-ni-u-) s. f., g.-d. art. săniúței; pl. săniúțe

săniuță (Dicționaru limbii românești, 1939)
săniúță f., pl. e (d. sanie). Sanie mică pe care o trage omu saŭ cu care se lasă copiiĭ la vale pe zăpadă. – În loc de a te da cu săniuța saŭ alergărĭ cu săniuța, uniĭ zic după engl. „curse de bobsleigh”.

săniuță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SĂNIÚȚĂ, săniuțe, s. f. 1. Diminutiv al lui sanie. 2. Sanie mică cu care se dau copiii pe săniuș sau se trag pe zăpadă. [Pr.: -ni-u-] — Sanie + suf. -uță.