sănioară(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) *sănioáră (sanie) (-ni-oa-) s. f., g.-d. art. sănioárei; pl. sănioáre
sănioară(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) SĂNIOÁRĂ,sănioare, s. f. Săniuță. — Sanie + suf. -ioară.