săniiș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SĂNIÍȘ s. n. Săniuș. –
Sanie +
suf. -iș.săniiș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)săniíș (rar)
s. n.,
pl. săniíșurisăniiș (Dicționaru limbii românești, 1939)săniíș și
săniúș n., pl.
urĭ (d.
sanie). Drum de sanie mare saŭ loc pe unde se lasă copiiĭ la vale cu săniuțele pe zăpadă. V.
derdeluș, ghețuș, huruiș.săniiș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SĂNIÍȘ, săniișuri, s. n. (Rar) Săniuș. —
Sanie +
suf. -
iș.