sănicioară (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SĂNICIOÁRĂ s. f. v. sănișoară.sănicĭoară (Dicționaru limbii românești, 1939)sănicĭoáră și
-șoáră f., pl.
e (stricat d. botaniștĭ d. lat.
sanicula, dim. d.
sanus sănătos, de unde și ung.
szánicor. Curat rom. i s’ar fi putut zice
sănătoșică. V.
sărpun).
Trans. Cincĭ foĭ. V.
cincĭ.sănicioară (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)sănicioară f. plantă medicinală
(Sanicula europaea). [Formațiune cărturărească după lat. SANICULA].
sănicioară (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SĂNICIOÁRĂ s. f. v. sănișoară.