sănișoară (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SĂNIȘOÁRĂ, sănișoare, s. f. Plantă erbacee din familia umbeliferelor, cu frunze mari, dințate și flori mici, albe-roșietice, reunite în capitule globuloase
(Sanicula europaea). [
Var.:
sănicioáră s. f.] –
Et. nec.sănișoară (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)SĂNIȘOÁRĂ (SĂNICIOÁRĂ) s. f. Plantă erbacee perenă din familia umbeliferelor, înaltă de 30-40 cm, cu frunzele bazale palmat-lobate și flori mici, alb-roșietice (
Sanicula europaea). Este răspândită în Europa, Asia, America de Nord.
sănișoară (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sănișoáră (plantă)
s. f.,
g.-d. art. sănișoárei; pl. sănișoáresănișoară (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SĂNIȘOÁRĂ, sănișoare, s. f. Plantă erbacee din familia umbeliferelor, cu frunze mari, dințate și flori mici, albe-roșietice, reunite în capitule globuloase (
Sanicula europaea). [
Var.:
sănicioáră s. f.] —
Et. nec.