sănătos (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SĂNĂTÓS, -OÁSĂ, sănătoși, -oase, adj. 1. Care se bucură de sănătate deplină, care nu suferă de nici o boală sau infirmitate; teafăr, zdravăn. ◊
Loc. vb. A se face sănătos = a se însănătoși. ◊
Expr. A nu fi sănătos (la minte) = a fi (cam) nebun, zănatic.
Să-l (sau
să o etc.)
porți sănătos sau
sănătoasă = urare adresată cuiva care poartă o haină sau o încălțăminte nouă.
Să fii sănătos =
a) formulă de urare sau de mulțumire;
b) treaba ta, nu ai decât! (
Fam.)
A nu fi sănătos dacă... = a nu se putea abține de la ceva (rău), a-i sta în fire să facă ceva (rău). (Adverbial)
A râde sănătos = a râde cu poftă, din toată inima. ♦ (Despre plante, fructe etc.) Care nu este stricat sau atacat de vreo boală; nevătămat, în bună stare. ♦ (Despre obiecte) Care nu este atins de nici o stricăciune; care este în bună stare; întreg, intact; solid, rezistent. ♦
Fig. Bine consolidat, cu prestigiu; durabil; intangibil. ♦
Fig. Care nu este alterat moralicește; cinstit, onest, corect.
2. Prielnic sănătății; salubru. ♦ (Substantivat,
f.; în
expr.)
A o lua (sau
a o rupe, a o șterge) la sănătoasa = a o lua la fugă, a pleca repede pentru a nu păți ceva.
3. Fig. Înțelept, bun, cu (sau de) bun-simț; potrivit, indicat, recomandabil. ♦ (Despre acțiuni, activități) Serios, temeinic. –
Lat. *sanitosus (< sanus).sănătos (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sănătós adj. m.,
pl. sănătóși; f. sănătoásă, pl. sănătoásesănătos (Dicționaru limbii românești, 1939)sănătós, -oasă adj. (mlat. și vlat.
sanitosus. Cp. cu neapol.
sanetuso, gascon
sanetous, sard. sud
sanidosu și cu rom.
calamitos). Pli de sănătate, zdravăn:
om sănătos. Zdravăn, voĭnic, robust:
om de o constituțiune sănătoasă. Igienic, salubru, folositor sănătățiĭ:
nutriment, aer sănătos. Fig. Folositor sufletuluĭ, moral:
carte sănătoasă. Drept, logic, echilibrat:
minte sănătoasă în corp sănătos. Folositor, bun:
fuga-ĭ rușinoasă, da-ĭ sănătoasă. (Prov.).
A o lua la sănătoasa (Iron.), a o rupe de fugă, a fugi grabnic, a spăla putina de frică. Ca formulă de adiio:
rămîĭ sănătos (sănătoasă), rămînețĭ sănătoșĭ (sănătoase) !sănătos (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)sănătos a.
1. care se ține bine, care e de o bună constituțiune:
o minte sănătoasă într’un corp sănătos; 2. care nu e corupător:
cărți sănătoase; 3. bun pentru sănătate:
hrană sănătoasă; 4. fig. conform rațiunii, justiției:
judecată, învățătură sănătoasă; 5. folositor:
fuga e rușinoașă, dar sănătoasă; a o lua la sănătoasă, a fugi din răsputeri. [Abstras din
sănătate]. ║ adv. cu bine:
mergi, rămâi sănătos !sănătos (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SĂNĂTÓS, -OÁSĂ, sănătoși, -oase, adj. 1. Care se bucură de sănătate deplină, care nu suferă de nicio boală sau infirmitate; teafăr, zdravăn. ◊
Loc. vb. A se face sănătos = a se însănătoși. ◊
Expr. A nu fi sănătos (la minte) = a fi (cam) nebun, zănatic.
Să-l (sau
să o etc.)
porți sănătos sau sănătoasă = urare adresată cuiva care poartă o haină sau o încălțăminte nouă.
Să fii sănătos =
a) formulă de urare sau de mulțumire;
b) treaba ta, nu ai decât! (
Fam.)
A nu fi sănătos dacă... = a nu se putea abține de la ceva (rău), a-i sta în fire să facă ceva (rău). (Adverbial)
A râde sănătos = a râde cu poftă, din toată inima. ♦ (Despre plante, fructe etc.) Care nu este stricat sau atacat de vreo boală; nevătămat, în bună stare. ♦ (Despre obiecte) Care nu este atins de nicio stricăciune; care este în bună stare; întreg, intact; solid, rezistent. ♦
Fig. Bine consolidat, cu prestigiu; durabil; intangibil. ♦
Fig. Care nu este alterat moralicește; cinstit, onest, corect.
2. Prielnic sănătății; salubru. ♦ (Substantivat,
f.; în
expr.)
A o lua (sau
a o rupe, a o șterge)
la sănătoasa = a o lua la fugă, a pleca repede pentru a nu păți ceva.
3. Fig. înțelept, bun, cu (sau de) bun- simț; potrivit, indicat, recomandabil. ♦ (Despre acțiuni, activități) Serios, temeinic. —
Lat. *
sanitosus (<
sanus).