sămeșie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SĂMEȘÍE s. f. (
Înv.) Funcția sameșului; instituție care strângea dările în trecut; localul acestei instituții. –
Sameș +
suf. -ie.sămeșie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sămeșíe (
înv.)
s. f.,
art. sămeșía, g.-d. sămeșíi, art. sămeșíeisămeșie (Dicționaru limbii românești, 1939)sămeșíe f. (d.
sameș).
Vechĭ. Casierie.
sămeșie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)sămeșie f. cassierie:
am găsit lada sămeșiei deschisă AL.
sămeșie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SĂMEȘÍE s. f. (
înv.) Funcția sameșului; instituție care strângea dările în trecut; localul acestei instituții. —
Sameș +
suf. -ie.