săliște (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SẮLIȘTE s. f. v. siliște.săliște (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)SĂLIȘTE 1. Depr. tectono-erozivă, parte componentă a Mărginimii Sibiului, situată în zona de contact a m-ților Cindrel cu
pod. Secașelor, drenată de pâraiele Sibiel și Pârâul Negru.
Depr. S. este separată de
depr. Sibiu prin Măgura Beleunța (630 m
alt.). Relief de lunci și terase pe care se extind mai multe localități.
2. Oraș în
jud. Sibiu, situat în
depr. omonimă, la poalele NNE ale m-ților Cindrel, pe Pârâul Negru, în zona Mărginimii Sibiului; 5.793
loc. (2005). Stație de
c. f., inaugurată în 1879. Produse textile (țesături din lână) și de marochinărie. Centru pomicol (meri, pruni, peri). Creșterea ovinelor (vestită localitate pentru păstoritul transhumant). Iaz piscicol. Muzeu cu secții de icoane pe sticlă (în satul Sibiel). Orașul
S. este renumit prin frumusețea portului popular, a cusăturilor, a sculpturilor și pirogravurilor în lemn (porți, cerdacuri, blidare, furci pentru tors lâna, fluiere, troițe etc.), precum și prin arta folclorului muzical. În
sec. 19 și prima jumătate a
sec. 20,
com. S. a fost vestită pentru producerea vaselor ceramice smălțuite (oale, urcioare, căni, blide etc.), a cojoacelor și pieptarelor cu broderie fină, precum și un important centru de pictură populară, de fierărie și de rotărit – activități mult diminuate sau unele dispărute treptat în a doua jumătate a
sec. 20. Declarat oraș la 20 dec. 2003. În
S., atestat documentar în 1354, se află bisericile Înălțarea Domnului (1785, cu picturi murale interioare executate în anii 1790-1791 și fresce exterioare din 1791-1810) și
Sf. Ioan Botezătorul (
sec. 17), iar în satul Sibiel,menționat documentar în 1366, există ruinele cetății Salgo (
sec. 12-13) și biserica
Sf. Treime (1765-1776, pictată în 1782-1785). Bisericile
Sf. Treime (1620, cu unele transformări din 1843 și 1896), Intrarea în Biserică a Maicii Domnului (începutul
sec. 18) și
Sf. Nicolae-Cacova (1771-1774), în satele Vale, Galeș și Fântânele.
săliște (Dicționaru limbii românești, 1939)sắliște V.
siliște.săliște (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SẮLIȘTE s. f. v. siliște.