sălbăticì - explicat in DEX

sălbătici (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SĂLBĂTICÍ, sălbăticésc, vb. IV. 1. Refl. (Despre animale) A deveni sălbatic. 2. Refl. (Despre plantații, terenuri etc.) A se părăgini. 3. Refl. (Despre locuri, ținuturi) A deveni sălbatic, pustiu, nelocuit, inaccesibil. 4. Refl. (Despre oameni) A cădea în sălbăticie, în primitivism. 5. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină sălbatic, nesociabil, retras, izolat. [Var.: (pop.) sălbătăcí vb. IV] – Din sălbatic.

sălbătici (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!sălbăticí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se sălbăticéște, imperf. 3 sg. se sălbăticeá; conj. prez. 3 să se sălbăticeáscă

sălbătici (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SĂLBĂTICÍ, sălbăticesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre animale) A deveni sălbatic. 2. Refl. (Despre plantații, terenuri etc.) A se părăgini. 3. Refl. (Despre locuri, ținuturi) A deveni sălbatic, pustiu, nelocuit, inaccesibil. 4. Refl. (Despre oameni) A cădea în sălbăticie, în primitivism. 5. Refl. și tranz, A deveni sau a face să devină sălbatic, nesociabil, retras, izolat. [Var.: (pop.) sălbătăcí vb. IV] — Din sălbatic.

sălbăticì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
sălbăticì v. a deveni sălbatic.