sălbăție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SĂLBĂȚÍE, sălbății, s. f. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu tulpina rigidă, cu florile reunite într-un spic și cu fructe otrăvitoare
(Lolium temulentum). –
Et. nec.sălbăție (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sălbățíe s. f.,
art. sălbățía, g.-d. art. sălbățíei; pl. sălbățíi, art. sălbățíilesălbăție (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SĂLBĂȚÍE, sălbății, s. f. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu tulpina rigidă, cu florile reunite într-un spic și cu fructe otrăvitoare (
Lolium temulentum). —
Et. nec.