săgni (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SĂGNÍ, săgnésc, vb. IV. (
Reg.)
1. Refl. (Despre cai) A căpăta o rană de la șa, de la ham etc.
2. Tranz. A însemna un animal cu fierul roșu. – Din
sagnă.săgni (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)săgní (a ~) (
reg.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. săgnésc, imperf. 3
sg. săgneá; conj. prez. 3
să săgneáscăsăgni (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SĂGNÍ, săgnesc, vb. IV. (
Reg.) 1.
Refl. (Despre cai) A căpăta o rană de la șa, de la ham etc.
2. Tranz. A însemna un animal cu fierul roșu. — Din
sagnă.